Pretuieste-l pe “acum” intrucat “maine” nu ti-a oferit niciodata incredere deplina!

O clipă schimbă destine…

O atingere de gene ține în mâini sensuri ale oamenilor, deviază călătorii, transformă iubiri. O clipă preface bucurii în suspine sau suspine în bucurii.

Ne credem însă nemuritori și nu conștientizăm însemnătatea clipei. Suntem stăpâni închipuiți ai propriilor vieți, iar uneori cu nebunie și ai ale celorlați. Toate-s efemere și de nestăpânit în veridicitate.

Nu mai permite timpului să treacă peste acum. Nu ai nevoie de nici un motiv ca să fii bun. Sun-o pe mama și spune-i că o iubești, căci e singura ce te iubește necondiționat. Treci pe la bunici și lasă-le șansa să te vadă, bucură-te că îți împarți clipele cu ei. Spune-i că îți e dor de ea acum, căci ei mâine s-ar putea să nu îi mai fie. Iartă-l azi, deoarece mâine e posibil să greșești și tu. Spune-le copiilor tăi că sunt toată averea ta ori de câte ori ai prilejul! Nu azi, nu mâine!

Mâine s-ar putea să nu îți mai ofere nimic din ce ți-a oferit ziua de azi…

Prețuiește-l pe acum!

 

Sursa foto: Pinterest

 

 

Tu stii care sunt bucuriile vietii?

În faptul că ai un suflet viu! În faptul că fiecare nouă zi reprezinta un dar și o șansă la viață!

În faptul că fericirea ta numai depinde de tine, ci nu de persoanele din jurul tău. Că știi să alegi între bine și rău. Că înveți din greșeli. Că ai putere în a îți construi viitorul. Că ești liber. Că pentru tine acasă nu reprezinta doar o casă, ci cel mai cald loc de pe pământ. Că mai ai părinți ce își fac griji pentru tine și așteaptă să te revadă. Că visele devin realitate, așa cum ai citit tu într-o carte, iar tu crezi în visele tale.

Una din cele mai frumoase bucurii este faptul că tu nu urăști pe nimeni, că știi să ierți și să mergi mai departe.

Însemnătatea lor e inestimabilă!

O duminică de neprețuit!

 

Sursa foto: Pinterest

Timpul. Tu pentru ce te bucuri astazi?

cafeaTimpul, vicleanul!

Timpul e veșnic sărac, grăbit, necinstit, alunecos, nevăzut. E rău el. E împotriva tuturor.

E ceea ce nu avem niciodată. Nu avem timp. Ne alunecă printre degete, iar noi cu mai multă înverșunare ne încleștăm mâinile, parcă să-l prindem, tot mai strâns, tot mai mult, să fie al nostru, să-l stăpânim, iar de fapt ne provocăm propria  durere…

Tu, ostenit să strângi de timp, nu vezi că îți cad pe drum toate momentele din el. Uite dragă, s-au risipit, le-a copleșit praful!  Ai rămas doar cu mâinile obosite.

Lasă-l azi să fugă, nu-l mai trage, nu-l mai șifona! Să ne bucurăm de o cafea!

Tu pentru ce te bucuri azi?

Îți mulțumesc pentru timpul destinat cuvintelor mele!